Test Drive Nissan X-Trail 2.0 dci 2011 “Samuraiul tocilar”

nissan-xtrail-2011-splash

Segmentul SUV-urilor compacte a fost deschis de Toyota RAV4 şi a cunoscut apoi o creştere spectaculoasă astfel că în prezent orice producător care se respectă are un model în acest segment. La şapte ani după apariţia primului RAV4 (1994), Nissan a venit cu răspunsul său sub forma lui X-Trail. Pentru un producător renumit în ceea ce priveşte tracţiunea integrală şi experienţa off-road (Terrano, Navara sau Patrol) era de neiertat să ignore acest segment aflat în plină expansiune.

Modelul de care am dispus la test este ultima evoluţie, lansat în 2011. Echiparea de top, iar motorizarea de stoc. Adică un motor diesel de 2 litri şi 150 de cai putere. Este singura motorizare disponibilă pe acest model în România. A fost disponibilă şi o motorizare pe benzină, dar nu avea căutare la noi astfel că s-a renunţat la importarea ei.

Designul exterior te trimite imediat cu gândul al cunoscuta sintagmă “gusturile nu se discută” dacă vrei să fii politicos. Dar nu ne-am propus politeţuri, ci impresii, aşa că se poate discuta. Pentru un facelift lansat în 2011 sunt prea multe colţuri şi prea multe amintiri ale primei generaţii (2001). Aspectul general sugerează forţă, dar aceasta nu este una dintre calităţile căutate în acest segment. Să nu uităm că este vorba de modele “de stradă” şi de oraş ce rareori părăsesc asfaltul. Farurile pătrate, capota puternic profilată şi liniile verticale ale grilei faţă dau senzaţia că maşina poate trece prin ziduri de cetăţi fără ca măcar să simtă ceva. Acestă imagine este continuată de parbrizul foarte puţin înclinat, dar şi de proiectoarele superiore încastrate în barele longitudinale de pe plafon (vom reveni asupra acestor proiectoare fiindcă merită). Lateralele sunt foarte puţin definite beneficiind doar de o muchie orizontală ce porneşte de la faruri şi continuă până pe aripa spate, fără însă a urca. Astfel, orice tuşă de dinamism (sau sportivitate) dispare cu desăvârşire, lăsând loc aceleiaşi senzaţii de robusteţe, de forţă.

În partea din spate pot spune că apar primele detalii care aduc aminte de un model lansat în 2011: luneta întunecată şi lămpile cu LED-uri. În rest, aceleaşi muchii orizontale, drepte, simple, care caută să scoată în evidenţă alura puternică a acestui model. Nu avem de-a face cu un design complex, intrigant, ci cu o declaraţie de forţă care nu mi se pare potrivită pentru acest segment.

nissan-xtrail-2011-art02

În momentul când intri în maşina, lucrurile se schimbă. Chiar dacă designul îşi păstrează câteva din caracteristicile de la exterior (linii drepte, forme simple), materialele impresionează placut. Plastic moale, plăcut la atingere, iar tapiţeria de piele pare mai moale decât în cazul altor modele. Scaunele sunt confortabile, iar comenzile plasate la îndemână. Pasagerii din spate sunt şi ei răsfăţaţi cu o caracteristică specifică modelelor japoneze: posibilitatea de a regla înclinarea spătarului banchetei spate. Ceva poate nu prea util în oraş, dar foarte util la drumuri lungi.

Când vine vorba de confort, Nissan X-Trail îţi oferă mai mult decât te aştepţi. Mult mai mult. Spaţiile de depozitare sunt multe, foarte multe, dar, mai ales, utile. Pe lângă torpedoul foarte încăpător, cotiera oferă şi ea un spaţiu încăpător. Apoi sunt suporţii de pahare plasate în extremităţile bordului, atât pentru şofer, cât şi pentru pasagerul din dreapta. Nu doar cu un bun “plasament”, dar şi cu ventilaţie. Cu siguranţă nu va răci cutia de bere fără alcool sau sticla de apă plată, dar măcar va face să se încălzească mai greu. Şi spaţiul de depozitare de pe bord este util şi încăpător, iar uşile se dovedesc foarte primitoare.

Tot în ceea ce priveşte spaţiile de depozitare, mai amintesc de portbagaj a cărui podea ascunde două sertare foarte utile. Şi dacă tot am ajuns la portbagaj, aici poate apărea o polemică: e bine sau este rău că haionul se deschide în sus, nu în lateral? E bine! E bine pentru că astfel accesul este mai facil. E bine pentru că atunci când plouă şi trebuie să iei ceva din portbagaj poţi căuta liniştit. Singurul inconvenient poate fi acela că apropiindu-te prea mult cu spatele de un zid sau un stâlp te poţi afla în imposibilitatea de a deschide portbagajul. Dar şi acesta este uşor de depăşit: camera video pentru marşarier (al cărei display este în oglinda centrală) afişează un marcaj ce delimitează apropierea de un obiect până la limita deschiderii portbagajului. Cu alte cuvinte, ştii cât poţi să dai cu spatele astfel încât să mai poţi deschide portbagajul.

Din lista de dotări disponibile pe această echipare se simte lipsa doar a navigaţiei (disponibilă separat, dar cu o slabă acoperire a României). In rest, ai tot ce ţi-ai putea dori. Micile detalii ce fac viaţa la bord mai uşoară sunt prezente: senzorul de lumină, senzorul de ploaie, camera video pentru marşarier, climatizarea cu zonă dublă, scaunele încălzite, bancheta spate încălzită (v-am spus că şi pasagerii din spate sunt răsfăţaţi), indicatorul pentru schimbarea optimă a treptelor de viteză şi multe altele. Nu lipsesc farurile xenon şi proiectoarele de ceaţă, iar suplimentar mai este o pereche de proiectoare plasate sus, pe pavilion. Probabil folosite foarte rar în traficul normal, mai ales că aprinderea lor nu este facilă, aceste proiectoare fac o treabă excelentă atunci când mergi noaptea pe un drum forestier, spre exemplu. Se aprind de la un buton separat, plasat separat de restul comenzilor (tocmai pentru a nu fi uşor de aprins) şi funcţionează numai când faza lungă este activă.

După ce am terminat de analizat interiorul, am trecut la treabă adică la plimbarea efectivă. Şi pentru ca pe mine SUV-ul mă îndeamnă mai mult la munte decât la oraş, am ales să-l scot de pe drumurile obişnuite şi să-l încerc mai “la aer curat”. Am plecat într-o mică expediţie sprea Vârful Moldoveanu. Nu mi-am propus să ajung cu maşina până acolo, dar cât mai aproape (mai exact Vârful Galbena). Am ales să încerc anvelopele cu care a venit echipată deşi acestea clar nu sunt o opţiune bună pentru un astfel de drum: jante de 18” şi anvelope all-season. Cu toate acestea nu au fost probleme cu aderenţa. Cuplul impresionant al motorului diesel a ajuns la sol aşa cum trebuia. În ceea ce priveşte tracţiunea, poţi opta pentru ca puntea faţă să fie puntea motoare sau pentru un mod 4×4 automat (putea spate intervine atunci când este cazul). În acest mod automat, puntea spate poate primi până la 40% din cuplul motorului. Există şi posibilitatea blocării raportului de transmisie astfel încât cuplul motorului să fie împărţit în mod egal între cele două punţi. Aceast mod este recomandat a se folosi foarte rar adică numai în situaţiile în care nu este o altă variantă.

În momentul în care am părăsit asfaltul am rămas plăcut impresionat de suspensia ce absorbea foarte bine denivelările, dar şi de răspunsul dat de direcţie. Ceea ce nu simţeai în scaun, identificai în volan ajutând astfel şoferul. Unghiurile de atac şi degajare sunt suficiente pentru un drum forestier, la fel ca şi garda la sol, însă jantele de 18” necesită o atenţie suplimentară dacă vrei să treci de zonele cu pietre fără să le zgârii. Cei pasionaţi de astfel de ieşiri for remarca imediat lipsa reductorului, însă treapta întâi a cutiei de viteze este astfel gândită încât să suplinească, cel puţin parţial, acestă lipsă.

nissan-xtrail-2011-art03

Cuplul mare şi buna etajare a tuturor treptelor de viteză au făcut urcarea foarte facilă, astfel că blocarea diferenţialului central am fost necesară doar de două ori când a trebuit să trec prin două zone foarte noroioase.

Nici coborârea nu a fost dificilă fiindcă pe pantele abrupte am folosit sistemul de asistenţă la coborâre. Acesta controlează viteza de coborâre astfel încât îţi poţi îndrepta atenţia doar către direcţie. În plus, acest sistem funcţionează şi în marşarier atunci când ajungi în vârf şi vezi că nu poţi întoarce.

Mergând preponderent în primele doua trepte de viteză, consumul a fost aproximativ 11l / 100km, dar exploatat în regim normal, acesta este în jurul valorii de 6.5 l / 100km extraurban şi 7.5l / 100km în regim urban. Pentru un SUV spaţios şi foarte puţin aerodinamic îl consider un consum bun.

După aproximativ 3.500km cu Nissan X-Trail am rămas cu o impresie plăcută şi acest Samurai Tocilar, cum îmi place mie să-I spun datorită spiritului de luptă şi al multelor sisteme de asistenţă, a urcat pe prima poziţie în clasamentul meu al SUV-urilor compacte. Poate generaţia următoare va îmbunătăţi aspectul exterior şi astfel X-Trail va deveni atractic pentru un segment mai mare.

Text & Foto: Bogdan Dumitrescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *